Suntem in anul 347 i.e.n. Lui Platon, acum batran si suferind, ii parvine in taina un misterios sul de papirus, care se dovedeste a contine ceea ce posteritatea va numi "Scrisoarea a saptea". Ea prezinta relatia filosofului cu doi dintre cei mai renumiti discipoli ai sai, Dion si Dionysios II din Syracusa, precum si convingerile sale filosofice si politice, numite in mod curent "doctrina nescrisa". Mai cu seama insa, epistola cauta sa justifice invadarea Syracusei de catre Dion, in vederea rasturnarii regimului tiranic al nepotului sau, Dionysios, cu toate consecintele dezastruoase ale acestei actiuni. Socat, Platon citeste si reciteste documentul, incercand sa determine cine este autorul si de ce l-a compus. Isi da acum seama ca proiectul sau de o viata, Academia, a esuat in chip lamentabil. Pentru a intelege cauzele acestui esec, retraieste in imaginatie momentele cele mai importante din viata sa. In paralel, Speusip, nepotul filosofului, si Aristotel, cel mai stralucit discipol al sau, rivalizeaza pentru succesiunea la conducerea Academiei. Descoperirea scrisorii schimba complet ecuatia competitiei dintre cei doi. Pe deasupra, uciderea unor membri ai Academiei - care ar putea, sau nu, sa fie legata de epistola - complica si mai mult situatia. Cum vor rezolva Platon si discipolii sai aceste mistere, ca si tragicele dileme ce rezulta din revelarea lor? "Zacea pe pat, in bezna febrila, ascultand jelania traca si batand masura cu degetele, cand auzi un glas lugubru, nepamantean: AI GRIJA, PLATON! CRIMA ITI PANGARESTE ACADEMIA! Thraittys pierdu ritmul. Cantecul ii deveni dintr-odata rebel si imprevizibil, nerespectand nici o masura cunoscuta. AI GRIJA, PLATON! CRIMA ITI PANGARESTE ACADEMIA! Strigatul neomenesc parea acum sa vina nu de la syrinx, ci din adancurile intunecate ale propriului sau suflet."