Volumul de povestiri sf "Intalnire cu meduza"a aparut in vechea colectie "triunghi isoscel" a Editurii Tineretului din Bucuresti; cartea se inscria, consubstantial, pe acea coordonata "poetica" pe care, mai tarziu, Mircea Oprita insusi o va defini ca atare si o va pune in evidenta ca pe o miscare mai ampla in literatura stiintifico-fantastica a epocii. Alaturi de coordonata "comicului", coordonata "poetica" - sau, altfel spus, infuzia de lirism menita a contracara "tehnicismul" sterp si rudimentar, a eroda stereotipiile epice si a submina cliseele ideologice ale proletcultismului din anii '50 - constituia un remediu prin recurs la care va deveni posibila renasterea genului, mai intai embrionar prefigurata si tot mai convingator continuata apoi, in deceniile ce vor urma.[...] Scrisa in 1965 si publicata in 1966, in volumul de debut, caruia-i da si titlul, povestirea "Intalnire cu meduza" incerca sa trezeasca ecourile "senzatiei de pierdere" in spatiul cutiei de rezonanta a unui ilustru motiv literar: cautarea halucinanta a absolutului, care-i lasa in palma cautatorului de absolut doar senzatia de zadarnicie, de esec, de pierdere"... (Cornel Robu)